Dragobete sau Valentin

Avem 2 sarbatori dedicate dragostei, una importata, comerciala si automat hulita si una romaneasca, traditionala si scoasa de la naftalina ca raspuns la avansul castigat de sarbatoarea importata.

Eu zic ca-s bune amandoua, macar pentru evenimentele pe care le genereaza si diversele promotii de care puteti beneficia.

Mie imi plac povestile si legendele si de fapt asta este si motivul acestui articol, asa ca revenim la articol. Ca o mica paranteza pentru cine este interesat am mai scris si istoria zilei de 8 martie sau poate vreti sa vedeti diferentele traditiei de Martisor la noi si la alte popoare tracice - Martisor la noi si la altii

Dragobete

Legenda Dragobetelui

Legenda spune ca Dragobetele este fiul Dochiei, sora lui Decebal, si zeu al dragostei pe plaiurile dacilor si mai tarziu ale daco-romanilor.
Numele sau provine din cuvintele dacice trago (tap) si bete (picioare). Trago a devenit "drago", iar "bete" a ramas in limba romana un cuvant care defineste cingatorile inguste si fasiile tesute.
Fiul asprei si capricioasei Babe Dochia, Dragobetele reprezinta principiul pozitiv al fortelor latente ale naturii, care se pregatesc sa renasca si sa explodeze sub forma primaverii.

Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. Un fel de Zburator metamorfozat apoi de Maica Domnului  in planta de leac pentru dragostea ranita, care ii poarta numele.

Dragobetele mai are și alte nume:  “Cap de  Primavara”, “Cap de Vara “, „Sant Ion de primavara”, „logodnicul pasarilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”

In calendarul popular romanesc aceasta zi apare ca o sarbatoare a iubirii. Dragobetele era inchipuit ca un flacau voinic, puternic, frumos si tare iubitor, putand fi intalnit prin paduri. Dupa o credinta raspandita in special in vestul Munteniei si in Oltenia, Dragobetele este un duh al padurii care, la inceput de primavara, intr-o anume zi, ia chip de flacau neasemuit de frumos si haladuieste prin codri pentru a pedepsi fetele si femeile ce-i profaneaza ziua. De Dragobete muncile grele erau interzise, fiind permise doar cele usoare, dar multe fete incalcau regula si fugeau apoi in padure tocmai pentru ca isi doreau sa fie pedepsite de Dragobete, fiind nevoite sa se lase iubite de el. (de aici “Dragobete saruta fete”)

In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului 20, el era sarbatorit la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie,

Se crede ca de ziua lui Dragobete, pasarile nemigratoare se strang stoluri soluri, vorbesc in limba lor, isi cauta pereche potrivita pentru imperechere si apoi trec la construirea cuiburilor. Pasarile ce nu-si gasesc perechea in aceasta zi, raman fara cuib si fara pui pana anul urmator, cand se apropie aceeasi sarbatoare.

Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se intilneau sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramine indragostiti pe parcursul intregului an.

Daca vremea era favorabila, ei se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocelul si brindusa. Din zapada netopita fetele isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori din timpul anului.

Obiceiuri si traditii:

- Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete;

- In aceasta zi, oamenii mai in varsta trebuie sa aiba grija de toate animalele din ograda, dar si de pasarile cerului;

- Nu se sacrifica animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor;

- Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul;

- Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul;

- Credinta populara spune ca daca in aceasta zi nu se va fi intalnit o fata cu vreun baiat, se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un reprezentat al sexului opus;

- In aceasta zi, nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor;

- In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara;

- In unele zone, femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase intreg anul;

- De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

- Batranii spun ca daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.

- Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.

- In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece (vraji) de dragoste.

Exista o superstitie populara conform careia toti cei care participa la aceasta sarbatoare sunt feriti de boli si de alte rele pe parcursul intregului an. De aceea, tinerii imbracati in straie frumoase se intalneau in fata bisericii sau in centrul satului pentru a pleca in cautarea de flori sau de lemne pentru foc. Daca era o zi calduroasa, plina de soare si lumina, tinerii porneau insufletiti de buna dispozitie si cantece spre paduri sau lunci. Ghioceii sau viorelele culese de catre fete erau considerate plante cu efect miraculos in descantecele de dragoste („Flori de fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparți”). De asemenea, in unele zone ale tarii s-a pastrat obiceiul ca fecioarele sa stranga apa de pe florile de fragi sau din omat. Cu aceasta apa, pastrata cu sfintenie intr-un loc doar de ele stiut, fetele isi spalau obrazul. pentru a fi frumoase tot anul si pentru a placea celui drag.

Conform unui alt obicei, flacaii si fetele se strangeau intr-o casa pentru a petrece si a-si “face de Dragobete”. Pastrarea acestui obicei era strans legata de convingerea ca, pastrand aceasta datina, vor iubi si vor fi iubiti pana cand va incepe urmatorul Dragobete. Sarbatoarea nu se celebra neaparat in satul de care baietii apartineau, ci adesea acestia strabateau dealuri chiuind si cantand. Pana cand ajungeau in satul vecin... unde continuau jocul veseliei.

De Dragobete, un obicei asteptat cu nerabdare de indragostiti era cel al “zburatoritului”. Atunci cand se apropia vremea pranzului, fetele coborau in fuga spre sat. Baietii le urmareau, incercand sa le prinda. Fiecare baiat se tinea dupa fata care ii era draga. Daca si fetei ii placea baiatul respectiv, se lasa prinsa. Ulterior, avea loc scena sarutului. Aceasta sarutare era interpretata drept oficializarea unei logodne ludice intre cei doi. 

Valentin

Ziua de 14 februarie era numita Ziua Nuntii Pasarilor, oamenii crezand ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea.

La 15 februarie, se organizau Serbarile Lupercalia  care au condus in timp la Valentine’s Day, sarbatoare ce a cucerit astazi toate continentele. Serbarile Lupercalia erau inchinate in primul rand zeilor Juno si Pan, zeului fecunditatii Faunus Lupercalus.

In Roma Antica, acestea erau o sarbatoare a fertilitatii, ocazie in care traditia cerea tinerelor necasatorite sa scrie biletele de amor. Fiecare urma sa fie curtata in anul urmator de cel ce avea sa- i extraga biletelul din urna marelui hazard.

De aici incepeau istorioarele de amor ale anului ce urma, istorioare de multe ori destul de picante, ce puteau conduce sau nu la o casatorie.

Traditiile legate de fecunditate erau strans legate de obiceiuri pe care multi le-au considerat sau le considera adevarate orgii. In grota ce se credea ca a adapostit lupoaica ce alaptase legendarele figuri ale fondatorilor Romei, Romulus si Remus, era sacrificat un tap cu al carui sange erau unsi tinerii cetatii.

Acest ceremonial pregatea inceputul noului an ce avea loc pe data de 1 martie. Apoi, cu bice din piele, imbracati in pieile animalelor sacrificate, tinerii alergau pe strazi biciuind femeile ce se inghesuiau in calea lor crezand ca astfel vor fi mai rodnice si mai apte de dragoste si vor avea parte de o sarcina si o nastere usoara. Ziua se termina cu o petrecere la care se formau si viitoarele cupluri de indragostiti.

Cine a fost Sfantul Valentin?

Pentru a contracara orgiile acestei sarbatori pagane, Papa Gelasiu I a instituit, pe data de 14 februarie, sarbatoarea Sfantului Valentin.

Vorbind de ziua Sfantului Valentin, probabil ca in primul rand ar trebui sa ne amintim de Preotul Valentin care a murit ca martir in anul 268 sau in anul 270, batut si decapitat. Datele sunt incerte si contradictorii.

Una dintre variantele acestei istorii ne relateaza ca imparatul Claudius al II-lea ar fi interzis legionarilor romani sa se casatoreasca pentru a fi mai duri in batalii sau, spun altii, ar fi interzis chiar toate nuntile din Roma, pentru a-si recruta mai usor soldatii, dar Preotul Valentin a nesocotit ordinul si a continuat sa oficieze casatorii, fiind arestat si condamnat la moarte. De asemenea, se spune ca prin rugaciune ar fi redat vederea fiicei judecatorului Asterius, pe care l-ar fi crestinat impreuna cu toata familia. Conform altor surse, ar fi fost vorba de fata temnicerului sau, Leonora.

Interesanta este si povestea legata de ultimele cuvinte scrise de el, inainte de a muri, catre aceasta fata: “al tau Valentin”. Bilet ce se considera astazi a sta la originea scrisorilor si felicitarilor de Ziua Indragostitilor .

In 496, papa Gelasius a oficializat data de 14 februarie ca ziua Sfantului Valentin.

Dupa o perioada de semiuitare, traditiile legate de ziua Sfantului Valentin revin in forta in Anglia secolului al XIV-lea. La mare pret era tinut obiceiul ca pe 14 februarie sa se traga la sorti perechile ce urmau sa porneasca pe camp la vanatoare. Baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca fetele in aceasta escapada plina de picanterii se numeau Valentini. Era un joc romantic pe care tinerii il asteptau cu entuziasm. Apare acum si o… Valentina, acesta fiind numele dat mesajului de dragoste trimis persoanei iubite.

Dar ziua Sfantului Valentin este aleasa oficial ca zi a indragostitilor abia in 1496, in Franta.

Alte superstitii de  Valentine's Day
Se spune ca, daca ai gasit o manusa de Valentine's Day, cu siguranta cel care a pierdut-o iti va fi sot. Conform traditiei, daca pe deasupra ta zboara o vrabie, te vei casatori cu un barbat sarac, dar vei fi foarte fericita, iar daca vei vedea un sticlete, sotul tau va fi bogat.

De asemenea, primul nume de barbat pe care il auzi in ziua de 14 februarie va fi numele viitorului tau sot. In ziua de Sfantul Valentin, cei care lucreaza la construirea unei biserici spun rugaciuni si se spovedesc. In dimineata acestei zile, se pune agheasma in apa, pentru ca toate animalele de casa sa bea din ea, iar daca Sfantul Valentin pica lunea, gospodarii nu pun closca in nicio zi de luni de peste an.
Cei credinciosi sau superstitiosi aleg sa manance o singura data in aceasta zi si nu gatesc cu grasime. Mai mult decat atat, daca porumbeii salbatici se intorc pe 14 februarie, este semn de primavara.

Sarbatoarea iubirii la altii

Columbienii, spre exemplu, sarbatoresc iubirea in a treia zi de vineri si cea de-a treia zi de sambata ale lunii septembrie. La ei sarbatoarea se numeste Ziua Prietenului Secret. In aceasta zi, fiecare locuitor isi alege un prieten caruia ii face un cadou secret.

 In Brazilia, ziua iubirii se celebreaza pe 12 iunie, cu o zi inaintea zilei Sfantului Anton, sfantul casatoriei. Omologul Sfantului Anton in calendarul turcilor este Sfantul Gregor, care se serbeaza pe 4 noiembrie.
Intr-un orasel din Marea Britanie, in aceasta zi, cei mai fericiti sunt copiii. Aici exista o legenda conform careia in ziua de Sfantul Valentin, un barbat pe nume Jack Valentin impartea fiecarui copil dulciuri si cadouri.

Pe de alta parte, in Slovenia, legenda spune ca pe 14 februarie incep sa cresca plantele si florile si, de asemenea, se crede ca in aceasta zi se casatoresc pasarile. Omologul Sfantului Valentin la sloveni este ziua de 12 martie.
Pentru locuitorii din Tara Galilor, ziua iubirii este 25 ianuarie. Atunci galezii il comemoreaza pe Sf. Dwynwen, sfantul patron al indragostitilor.

Asa cum la noi exista Dragobetele, in Danemarca si Norvegia exista asa numitul Valentinsdag., dar nu este o sarbatoare foarte importanta.

In  Asia pe 14 februarie, femeile sunt cele care fac cadouri barbatilor. Dar doar o  luna mai tarziu, pe 14 martie, in Asia se sarbatoreste asa numita Zi Alba cand le revine barbatilor datoria sa daruiasca ceva femeilor. Pentru aceasta zi, exista si preparate specifice: bezele si ciocolata alba.

Si pe oricare din ele o alegeti sa o sarbatoriti...iubiti-va mult, indiferent de ziua trecuta in calendar :)

Martisor la noi si la altii

Martisorul este o traditie veche, de pe vremea triburilor tracice , de aceea este intalnita si la bulgari, albanezi, macedoneni...cu alte cuvinte "nu suntem singuri" :)

Locuind foarte aproape de granita nu era o noutate pentru mine ca si ei au Martenitsa lor, doar ca acum adult am incercat sa aflu mai multe detalii, sa aprofundez asemanarile si deosebirile. Personal, pe mine nu ma pasioneaza sa aflu daca a fost mai intai al nostru sau al lor, mie imi place doar faptul ca exista. Este uimitor ca si-a pastrat inca numele original: martisor  (la noi), martu (aromana), martenitsa (bulgara), martinca (macedoneana), martis / martia (greaca), la fel si forma / esenta: un obiect confectionat  din doua fire alb si rosu.

Legenda Martisorului

Soarele a coborat pe pamant la o hora sub forma unui baiat / fete prefrumoase. Un zmeu/dragon a furat-o si a inchis-o in palatul/temnita sa. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii sa se mai joace si lumea intreaga s-a mahnit. Un tanar curajos a plecat sa elibereze fata (are mai mult sens sa fie fata, parerea mea ;) ).  Tanarul a  calatorit 3 anotimpuri pana la palat , unde a invins creatura si a eliberat fata care s-a transformat iar in soare si a luminat  iar pamantul. La sosirea primaverii tanarul zacea slabit dupa lupta dusa cu zmeul, sangele i s-a scurs pe zapada, iar in locurile in care zapada s-a topit au rasarit primii ghiocei - vestitori ai primaverii.

Un pic de istorie

De fapt, Anul nou inca de la romani se sarbatorea in luna lui Marte. Si atunci capata sens denuminirile ultimelor luni din an : septembrie = a saptea, octombrie = a opta, decembrie = a zecea. Era vorba de inceperea unui nou sezon agricol, de renastere a naturii, etc, etc. Iar anul nou asa cum il stim acum a inceput sa fie sarbatorit asa din secolul XVIII.

Marte era pe de o parte zeul razboiului, dar era si al fertilitatii si al vegetatiei (si de aici o alta explicatie a culorilor alb/rosu = pace / razboi).

Traditii la noi in tara - cu caracter de povesti ale bunicilor

Initial era un fir alb/rosu sau alb/negru din canepa sau lana (materiale si culori naturale si disponibile).Acesta era oferit de parinti copiilor in ajunul zilei de 1 martie astfel incat rasaritul sa ii prinda cu firul deja prins la mana sau la gat. De fir se lega si o moneda. Scopul monedei era sa le aduca noroc de-a lungul anului, sa fie sanatosi si curati precum argintul monedei si sa nu-i apuce frigurile peste vara.

Fetele adolescente primeau si ele un astfel de talisman si il purtau primele 12 zile, apoi il prindeau de par pana cand vedea primii cocori/berze. Atunci ata era atarnata de un copac infloritor iar de moneda se cumpara cas si vin rosu. Cas ca sa aiba tenul alb ca el si vin rosu ca sa aiba obrajii rumeni.

Vorbe care se rosteau la legarea martisorului: "cine poarta martisoare / nu va fi parlit de soare" si daca se arunca in directia pasarilor calatoare" ia-mi negretele si da-mi albetele".

In Transilvania martisoarele sunt atarnate de usi, ferestre, coarnele animalelor domestice si se considera ca pot tine departe duhurile rele.

 Impletirea celor 2 culori s-a raspandit apoi si la alte traditii pagane : bradul de nunta sau inmormantare, steagul calusarilor, bradul de la sambra oilor, costume populare, etc.

In judetul Bihor se credea ca daca oamenii se spala cu apa de ploaie cazuta pe 1 martie vor deveni mai frumosi si mai sanatosi.

In Banat fetele se spala cu zapada ca sa fie iubite sau cu apa de pe frunzele fragilor ca sa se marite anul acela.

In Dobrogea, martisoarele se poarta pana la sosirea cocorilor si apoi se arunca in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata (eu nu am vazut sa se faca asa ceva pe la noi :) ).

In zona Moldovei este singura zona in care obiceiul este invers: fetele ofera baietilor martisoare.

Tudor Arghezi in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Zilele babei Dochia - legende

1 - baba Dochia toarce lana langa oile sale si isi scutura cele cele 9 cojoace cate unul pe zi

2 - baba Dochia isi trimite nora sa culeaga iarna fragi , un barbat numit Martisor o ajuta si ii da acesteia jaratec care adus acasa se transforma in fragi. Astfel baba Dochia crede ca a venit primavara si decide sa plece cu oile pe munte. Isi pune cele 9 cojoace si pe drum incepe sa ploua ceea ce face sa devina foarte grele cojoacele astfel ca e nevoita sa dea unul cate unul jos. Cand il da jos si pe ultimul vine un ger puternic si Dochia ingheata alaturi de oile sale.

3 - baba Dochia este o femeie batrana, rea si cicalitoare care vrea sa scape de nora ei punand-o la tot felul de incercari imposibil de realizat. Intr-o zi o trimite la rau sa spele lana cea alba pana s-o innegri. Nereusind sa indeplineasca porunca soacrei, fata incepe sa planga si se trezeste cu un barbat care, auzindu-i povestea, ii innegreste lana. Soacra vazand ca nora vine cu lana neagra o trimite inapoi sa faca lana la loc alba. Pe cand se chinuia fata sa albeasca lana apare iar barbatul care in loc sa ii faca lana alba o trimit sa culeaga flori si fragi pe care sa i le daruiasca soacrei. Vazand florile si fragii, baba uita de lana si isi lua oile si pe fiul sau, Dragobete, sa plece la munte fiind convinsa ca a venit primavara. Se imbraca cu 9 cojoace (zilele Dochiei) de care se leapada treptat pe parcursul calatoriei. Dupa 9 zile, in urma unui inghet Baba Dochia se transforma in stana de piatra impreuna cu oile ei. 

4 - o femeie batrana, care se numea Dochia, avea o fiica vitrega pe care o chinuia cu munci grele. Intr-o zi de iarna, Dochia i-a dat fetei o haina neagra si i-a cerut sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. S-a chinuit degeaba fata si a cuprins-o disperarea, caci, cu cat spala mai tare, haina se innegrea. Atunci a aparut un bărbat care se numea Martiaor si i-a daruit fetei o floare fermecata, rosie si alba, care a făcut o minune si haina cea neagra s-a facut alba ca neaua. Se spune ca, de ciuda, baba a plecat în lume, iar pe drum si-a aruncat furioasa cojoacele...

 

5 - baba Dochia este  o pastorita cu vreo 20 de oi transformata in stana de piatra pentru ca a sfidat intemperiile declansate de zeul Gebeleizis, stapanul stihiilor naturii la daci.

6 - baba Dochia  a pus ramasag cu omatul si cu frigul ca ea este mai voinica decat ei. Frigul s-a întaratat, baba si-a pus cele noua cojoace si frigul n-a avut ce-i face. Cand a inceput sa ninga baba si-a intors un cojoc pe dos si tot ea a fost cea mai tare. Tot schimbandu-se vremea, baba a început sa-si lepede din cojoace. Lepadand cate unul, in fiecare zi, a rămas fara nici unul si a înghetat, transformandu-se in stana de piatra.

Zilele Babei Dochia si corelatia cu ziua de nastere

Baba se "alege" in functie de ziua de nastere: o varianta ar fi ca este ziua din saptamana in care te-ai nascut, exista mici softuri care iti pot zice ce zi a saptamanii era cand te-ai nascut; iar varianta 2 este cea pe care am retinut-o eu din copilarie si are legatura tot cu ziua de nastere dar cu cifra in sine. Spre exemplificare, eu sunt nascuta pe 26 = 2 + 6 = 8, iar daca este o suma mai mare de 9 se aduna cifrle pana se ajunge la o cifra unitara, de ex. 29 = 2 + 9 = 11 = 1 + 1 = 2. 

Se spune ca asa cum va fi ziua respectiva, asa iti vor fi firea sufletul de-a lungul anului, mai ales ca acele zile sunt cunoscute ca fiind foarte capricioase.

La altii

Republica Moldova - legenda :in prima zi a lunii martie frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum intr-o tufa de porumbar de sub zapada rasare un ghiocel. A hotarat sa il ajute si a inceput sa dea zapada la o parte si sa rupa ramurelele spinoase. Iarna vazand acestea s-a infuriat si a chemat gerul si vantul sa distruga floarea. Ghiodelul a inghetat imediat. Primavara a acoperit ghiocelul cu mainile ei si s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sange fierbinte s-a prelins pe floare care s-a incalzit si a reinviat. Astfel primavara a invins iarna si culorile simbolizeaza sangele rosu pe zapada alba.

Macedonia - Aici doar copii poarta martisoare timp de noua zile, dupa care acestea sunt legate de ramurile unui pom iar randunelele vor veni cu hainute noi de paste

Albania - copiii poarta "lidhka" incepand cu 14 martie pana cand apar primele randunici si apoi acesta este agatat de un copac pentru a alunga sipirtele rele

Bulgaria

 Baba Marta - ca si Baba Dochia - personifica primăvara. La sfarşitul lui februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu viziteaza decat casele ingrijite. Batranii nu trebuie sa iasa prea devreme din casa, pentru ca Baba Marta doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei. In ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cat mai mare. Ei striga : "Baba Marta, eu te incalzesc pe tine azi iar tu sa ma incalzesti pe mine maine!" si se aduna in jurul focului, cu diverse strigaturi iar cand focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie să arda cat mai mult si cat mai sus ca s-o incalzească pe Baba Marta, care personifica si Soarele care poate sa arda fetele oamenilor. Baba Marta este o batrana neputincioasa, aceasta avand mereu la ea un drug de fier in care se sprijina. Bulgarii cred ca temperamentul batranei este foarte instabil: atunci cand Marta zambeste, Soarele straluceste pe cer iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata işi face simtita prezenta. Se crede ca e sanatos cineva tot anul dacă poarta "martenita", zicala de baza fiind: "Daca nu porti Martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta".

La ei se poarta in general la mana firul alb/rosu , este purtat si de barbati si se atarna de primul copac inflorit care iti iese in cale sau pana cand purtatorul vede o barza sau o randunica. De asemenea, se poate pune sub o piatra si se verifica a doua zi. In functie de ce creatura este in apropierea pietrei e de bine sau de rau pentru noul an: o larva sau un vierme = sanatate si succes ; o furnica = succes dar cu multa munca ; un paianjen = necazuri.

martenitse pozate in septembrie in fata Teatrului National Ivan Vazov din Sofia,  un copac care infloreste in fiecare an foarte devreme

Pe langa firul alb/rosu la bulgari mai exista si cele 2 papusi Pizho si Penda a caror poveste va las sa o aflati din articolul Viajoa - Martenitsa martisorul bulgarilor