marți, 5 noiembrie 2013

Primele concluzii in tehnica EBRU

Va zic acum, dupa a treia saptamana: e greu, e tehnica multa acolo, cere consecventa si se stapaneste cu incercari multe. Plus pantofi stropiti, frunte, ochelari sau par:)
Cel putin partea de haine o pastrez intacta fiindca mi-am luat combinezon. O sa va delectez si cu o poza candva, fiindca arat a pui de bogdaproste :)
Dar am in schimb poza cu pantofii proaspat stropiti astazi. Daca insist pot zice ca asa e modelul :))


Ce am inteles pana acum?
- ca ma grabesc sa merg prea repede mai departe

- ca nu acopar bine colturile sau marginile


- alteori nu acopar centrul, concentrata fiind sa merg pe margini, fiindca tin minte de la foaia trecuta si in loc sa devin consecventa ma concentrez sa nu repet aceeasi greseala
- ca daca nu lovesc marunt si consecvent si daca nu storc bine pensula voi tranti o mare pleasca

- sau voi scapa prea multa vopsea si va arata ca si cum ar fi "nisip"; atunci se cheama ca "vopseaua s-a spart" (o sa va fac un close up cat de curand)

Cam asa am lucrat in prima saptamana, toate acele canale goale inseamna ca de fapt eu nu am acoperit bine suprafata apei cu vopseaua de baza

Si aici ar fi a doua saptamana.

Cat de curand o sa le fac si niste poze la lumina naturala.
Aici voi actualiza periodic progresele mele saptamanale

marți, 15 octombrie 2013

Invat sa pictez in tehnica Ebru

Stiu (sper) ca va era dor de mine :)
Si mie imi era dor de mine, cea care bibileste diverse. 
Am mai facut mici chestiute si intre timp, dar mi-e dor de noptile nebune pierdute printre margici, textile sau hartii.
Primul pas a fost facut: m-am inscris la un curs de pictura intr-o tehnica numite Ebru. Eu vazusem o demonstratie in vara la Techirghiol si am stiut de atunci ca vreau sa invat si eu.
Si acum aveti:
- albumul meu periodic
- primele concluzii
- episodul 2 de concluzii si progres
- episodul 3 - pieptan
- episodul 4 - drapat
- episodul 5 - cand nimic nu iese
- episodul 6 - obek
- episodul 7 - hatip "dracusorii"
- episodul 8 - lalele
- episodul 9 - diviziune tulpina in 3
- episodul 10 - musetel / margareta
- episodul 11 - diviziune in 5
- episodul 12 - boboci
- episodul 13 - garofite
 
 Organizatori sunt cei de la fundatia Yunus Emre Constanta. Participarea este gratuita, dar cursul tine 9 luni, pana in iunie mai exact. Programul nu este asa de greu, fiindca se va tine o zi pe saptamana si se poate alege ziua si chiar si ora. Eu am ales ora 18 dar ziua in sine conteaza mai putin. Sa stiti ca inca va mai puteti inscrie zilele acestea. Se vor face grupe de aprox 5 persoane si se poate alege si curs pe zi in jurul orei 13.
Deocamdata am avut o prima intalnire cu domnisoara profesoara, venita direct de la Istanbul, care de niste ani buni s-a specializat in aceasta tehnica. Marea majoritate a persoanelor inscrise la curs vor vorbi cu ea in limba nativa turca, dar din fericire vorbeste fluent engleza deci nu vom fi lasate pe dinafara nici noi. Si poate chiar mai prind si cateva cuvinte in limba turca, mai ales ca ma batea gandul sa fac si cursurile de limba turca la ei ;)

In traducere Ebru inseamna "nor" pentru ca si picaturile de vopsea care cad in apa iau forma unui nor. In engleza i se spune "paper marbling", si chiar ia un aspect marmorat (wiki despre ebru si despre paper marbling), iar in romana se pare ca ar fi cunoscuta sub numele de "foita turceasca". Si am mai gasit si tehnica japoneza similara "suminagashi" (la paper marbling pe wiki gasit referinte si despre suminagashi). Si cred ca o sa va placa si cele 2 articole cu video de pe webcultura: articol 1 si articol 2.

Istoria acestei tehnici: a fost pentru prima data documentata in sec. XV in Turkistan. Pornind din China in timpul dinastiei T'ang (608 - 918) aceasta arta a luat Drumul Matasii prin Iran si a ajuns in Anatolia. Cea mai mare dezvoltare si apreciere a cunoscut-o in perioada Imperiului Otoman.
Initial ea era folosita pentru a imbraca copertile de carti si manuscrise, interior si exterior. Acum de obicei se inrameaza rezultatul final si se spune ca este benefic pentru casa celui care le gazduieste (asa sa fie, pentru ca am de gand sa le daruiesc deci puteti sa va anuntati dorinta de a primi o opera de arta ebru marca DMS ;) ). 

Pe vremuri pictorii isi faceau singuri absolut toate piesele si ingredientele necesare lucrului. Culorile pentru vopsele se obtineau din natura si era un proces de durata si care cerea finete. Pudra extrasa din roci sau plante se amesteca apoi cu apa adaugata treptat si se freca intre 2 pietre (de obicei era marmura), conditia esentiala fiind ca cele 2 pietre sa fie de acelasi fel si de aceeasi finete. Miscarea trebuia sa fie apasata si se facea in forma cifrei 8 sau a  semnului infinit. Acest procedeu de frecare se facea manual si dura pana la 8 ore, verificarea finala fiind prin turnarea unei picaturi de apa care sa alunece gratios fara sa mai lase brobonele in urma.
Dar inca nu avem vopselurile gata de a fi folosite, acum apare un ingredient minune care fixeaza culoarea, o impiedica sa se imprastie in apa si totodata o impiedica si sa se amestece cu celelalte culori din apa. Acelasi ingredient minune poate actiona ca diluant al nuantei respective, atunci cand vrei sa o mai deschizi cu un ton sau doua, sau mai multe daca scapi prea multa cantitate. Si vorbim de fierea de vita...care cica miroase destul de greu de suportat. Inca nu am avut curiozitatea sa o miros ma gandesc ca am timp 9 luni :) Si inca nu am terminat: dupa ce se adauga fierea timp de 6 luni se punea in loc intunecat si se amesteca de 3 ori pe zi. Se extrage usurel apa care va ramane deasupra si abia acum avem o vopsea sub forma de pasta gata de a fi folosita.

Am terminat cu vopseaua si ne putem apuca si de pregatirea apei. Care nu e doar apa simpla cum am crezut eu in ignoranta mea initiala.
Intr-o proportie variabila de 2 linguri la 5 litri de apa se adauga o substanta care noua ne-a fost prezentata sub forma de pudra si cu denumirea de "chitra", am mai gasit-o si sub denumirea de "guma arabica" sau "astragalus" a mai numit-o profesorul de la fundatie ("mastica" a mai zis o doamna azi, nu stiu daca e acelasi lucru). Ea de fapt devine gelatinoasa si ofera apei o vascozitate care va ajuta vopseaua sa pluteasca.
Se pare ca de fapt cea mai grea parte a cursului este obtinerea densitatii ideale a apei, care uneori tine pur si simplu de dispozitia psihica a celui care o prepara.

Dupa cum poate ati observat toate ingredientele de pana acum au fost din ce poate natura sa ofere. Si pensulele se incadreaza in acelasi tipar. Lemnul folosit este de trandafir pentru ca nu absoabe apa si are o usoara elasticitate. 
Parul pensulei este din par de cal, de preferat par din coada si conditie esentiala: calul cat mai batran. Trebuie ca firul sa fie cat mai gros si cat mai aspru. Se pare ca pentru unii cel mai bun si cel mai bun par de cal era cel de la pur sange arab :) Ne-a facut si o demonstratie de cum se pregatea o astfel de pensula. Si e dificil.
aici se vede inceputul de fabricare al vopselei din pudra amesteca cu apa si cele 2 suprafete de marmura pe care se amesteca

sticla din colt stanga jos continer fiere de vita, punga alba contine pudra care devine vascoasa in apa si alaturi sunt parul de cal si batul de lemn de trandafir pentru confectia pensulei

pensula in forma finala si tava folosita la creatie


 Mai jos demonstratia maestrului la Techirghiol. Pentru fiecare culoare se foloseste pensula separata. La fel si pentru fiecare model care se vrea  imprimat exista niste betigase cu grosimi diferite. Si neaparat fiecare pensula si fiecare betigas se sterg dupa fiecare folosire. Iar apa ramasa la final se "curata" cu o foaie de ziar care absoarbe resturile. Si uite asa devin si ziarele bune la ceva :)



miercuri, 13 martie 2013

Noile modele de ambalaje si carti de vizita

Eu sunt intr-o permanenta schimbare, sau sa-i zicem imbunatarire :)
Astfel incat am ajuns la un nou model de carti de vizita. Imi doream sa fie cat mai personalizate, cat mai ale mele si atat, sa aiba un logo si informatiile necesare fara sa fie incarcate.
Si sa aiba si un strop de handmade, care este pe dosul cartilor :) Initial planul era ca servetelul sa fie lipit cu folie alimentara care sa actioneze pe post de lipici la fierul de calcat incins, dar am fost invinsa de tehnologia cea moderna care nu mai incinge in nestire rezistentele fierului de calcat , ca pe vremurile bunicilor noastre.


Si fiindca ambalajul conteaza intotdeauna, sau cel putin pentru mine este important si aspectul vizual am gasit si o formula de ambalare a produselor care sa ma satisfaca...cel putin pentru moment, ca mai experimentez ;)



marți, 12 martie 2013

Origami de martisor

Si anul acesta am avut o comanda de origami de martsisor si nu doar in culorile alb si rosu. Distractia mai mare a fost imapchetarea lor pentru a ajunge in forma la destinatar, ar fi meritat o poza si cutia in sine, tapetata cu folie cu bule si fiecare floricica imapchetata individual.
Din fericire, eu nu am avut pana acum probleme cu posta romana, fiindca stiu si cazuri neplacute: pachete vandalizate, produse lipsa, colete disparute pentru totdeauna, etc.





 
 Da, stiu ca e intoarsa poza cu toate sferele si florile, desi la mine in calculator e normala, desi a fost facuta poza cu camera in pozitie normala, asa ca imi pare rau, dar nu mai stiu ce sa-i fac.

luni, 11 martie 2013

Brose pe ac pentru martisor

Aveam acele de ceva timp si a  fost o idee de miez de noapte si pe ultima suta de metri sa atarn si cateva margici in alb rosu si un strop de verde.


Pe viitor, pot schimba conbinatia de culori dupa dorinte.

vineri, 8 martie 2013

Martisor la noi si la altii

Martisorul este o traditie veche, de pe vremea triburilor tracice , de aceea este intalnita si la bulgari, albanezi, macedoneni...cu alte cuvinte "nu suntem singuri" :)

Locuind foarte aproape de granita nu era o noutate pentru mine ca si ei au Martenitsa lor, doar ca acum adult am incercat sa aflu mai multe detalii, sa aprofundez asemanarile si deosebirile. Personal, pe mine nu ma pasioneaza sa aflu daca a fost mai intai al nostru sau al lor, mie imi place doar faptul ca exista. Este uimitor ca si-a pastrat inca numele original: martisor  (la noi), martu (aromana), martenitsa (bulgara), martinca (macedoneana), martis / martia (greaca), la fel si forma / esenta: un obiect confectionat  din doua fire alb si rosu.

Legenda Martisorului
Soarele a coborat pe pamant la o hora sub forma unui baiat / fete prefrumoase. Un zmeu/dragon a furat-o si a inchis-o in palatul/temnita sa. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii sa se mai joace si lumea intreaga s-a mahnit. Un tanar curajos a plecat sa elibereze fata (are mai mult sens sa fie fata, parerea mea ;) ).  Tanarul a  calatorit 3 anotimpuri pana la palat , unde a invins creatura si a eliberat fata care s-a transformat iar in soare si a luminat  iar pamantul. La sosirea primaverii tanarul zacea slabit dupa lupta dusa cu zmeul, sangele i s-a scurs pe zapada, iar in locurile in care zapada s-a topit au rasarit primii ghiocei - vestitori ai primaverii.

Un pic de istorie
De fapt, Anul nou inca de la romani se sarbatorea in luna lui Marte. Si atunci capata sens denuminirile ultimelor luni din an : septembrie = a saptea, octombrie = a opta, decembrie = a zecea. Era vorba de inceperea unui nou sezon agricol, de renastere a naturii, etc, etc. Iar anul nou asa cum il stim acum a inceput sa fie sarbatorit asa din secolul XVIII.
Marte era pe de o parte zeul razboiului, dar era si al fertilitatii si al vegetatiei (si de aici o alta explicatie a culorilor alb/rosu = pace / razboi).

Traditii la noi in tara - cu caracter de povesti ale bunicilor
Initial era un fir alb/rosu sau alb/negru din canepa sau lana (materiale si culori naturale si disponibile).Acesta era oferit de parinti copiilor in ajunul zilei de 1 martie astfel incat rasaritul sa ii prinda cu firul deja prins la mana sau la gat. De fir se lega si o moneda. Scopul monedei era sa le aduca noroc de-a lungul anului, sa fie sanatosi si curati precum argintul monedei si sa nu-i apuce frigurile peste vara.
Fetele adolescente primeau si ele un astfel de talisman si il purtau primele 12 zile, apoi il prindeau de par pana cand vedea primii cocori/berze. Atunci ata era atarnata de un copac infloritor iar de moneda se cumpara cas si vin rosu. Cas ca sa aiba tenul alb ca el si vin rosu ca sa aiba obrajii rumeni.
Vorbe care se rosteau la legarea martisorului: "cine poarta martisoare / nu va fi parlit de soare" si daca se arunca in directia pasarilor calatoare" ia-mi negretele si da-mi albetele".

In Transilvania martisoarele sunt atarnate de usi, ferestre, coarnele animalelor domestice si se considera ca pot tine departe duhurile rele.
 Impletirea celor 2 culori s-a raspandit apoi si la alte traditii pagane : bradul de nunta sau inmormantare, steagul calusarilor, bradul de la sambra oilor, costume populare, etc.

In judetul Bihor se credea ca daca oamenii se spala cu apa de ploaie cazuta pe 1 martie vor deveni mai frumosi si mai sanatosi.

In Banat fetele se spala cu zapada ca sa fie iubite sau cu apa de pe frunzele fragilor ca sa se marite anul acela.

In Dobrogea, martisoarele se poarta pana la sosirea cocorilor si apoi se arunca in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata (eu nu am vazut sa se faca asa ceva pe la noi :) ).

In zona Moldovei este singura zona in care obiceiul este invers: fetele ofera baietilor martisoare.

Tudor Arghezi in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”
George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Zilele babei Dochia - legende
1 - baba Dochia toarce lana langa oile sale si isi scutura cele cele 9 cojoace cate unul pe zi

2 - baba Dochia isi trimite nora sa culeaga iarna fragi , un barbat numit Martisor o ajuta si ii da acesteia jaratec care adus acasa se transforma in fragi. Astfel baba Dochia crede ca a venit primavara si decide sa plece cu oile pe munte. Isi pune cele 9 cojoace si pe drum incepe sa ploua ceea ce face sa devina foarte grele cojoacele astfel ca e nevoita sa dea unul cate unul jos. Cand il da jos si pe ultimul vine un ger puternic si Dochia ingheata alaturi de oile sale.

3 - baba Dochia este o femeie batrana, rea si cicalitoare care vrea sa scape de nora ei punand-o la tot felul de incercari imposibil de realizat. Intr-o zi o trimite la rau sa spele lana cea alba pana s-o innegri. Nereusind sa indeplineasca porunca soacrei, fata incepe sa planga si se trezeste cu un barbat care, auzindu-i povestea, ii innegreste lana. Soacra vazand ca nora vine cu lana neagra o trimite inapoi sa faca lana la loc alba. Pe cand se chinuia fata sa albeasca lana apare iar barbatul care in loc sa ii faca lana alba o trimit sa culeaga flori si fragi pe care sa i le daruiasca soacrei. Vazand florile si fragii, baba uita de lana si isi lua oile si pe fiul sau, Dragobete, sa plece la munte fiind convinsa ca a venit primavara. Se imbraca cu 9 cojoace (zilele Dochiei) de care se leapada treptat pe parcursul calatoriei. Dupa 9 zile, in urma unui inghet Baba Dochia se transforma in stana de piatra impreuna cu oile ei. 

4 - o femeie batrana, care se numea Dochia, avea o fiica vitrega pe care o chinuia cu munci grele. Intr-o zi de iarna, Dochia i-a dat fetei o haina neagra si i-a cerut sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. S-a chinuit degeaba fata si a cuprins-o disperarea, caci, cu cat spala mai tare, haina se innegrea. Atunci a aparut un bărbat care se numea Martiaor si i-a daruit fetei o floare fermecata, rosie si alba, care a făcut o minune si haina cea neagra s-a facut alba ca neaua. Se spune ca, de ciuda, baba a plecat în lume, iar pe drum si-a aruncat furioasa cojoacele...
 
5 - baba Dochia este  o pastorita cu vreo 20 de oi transformata in stana de piatra pentru ca a sfidat intemperiile declansate de zeul Gebeleizis, stapanul stihiilor naturii la daci.

6 - baba Dochia  a pus ramasag cu omatul si cu frigul ca ea este mai voinica decat ei. Frigul s-a întaratat, baba si-a pus cele noua cojoace si frigul n-a avut ce-i face. Cand a inceput sa ninga baba si-a intors un cojoc pe dos si tot ea a fost cea mai tare. Tot schimbandu-se vremea, baba a început sa-si lepede din cojoace. Lepadand cate unul, in fiecare zi, a rămas fara nici unul si a înghetat, transformandu-se in stana de piatra.

Zilele Babei Dochia si corelatia cu ziua de nastere
Baba se "alege" in functie de ziua de nastere: o varianta ar fi ca este ziua din saptamana in care te-ai nascut, exista mici softuri care iti pot zice ce zi a saptamanii era cand te-ai nascut; iar varianta 2 este cea pe care am retinut-o eu din copilarie si are legatura tot cu ziua de nastere dar cu cifra in sine. Spre exemplificare, eu sunt nascuta pe 26 = 2 + 6 = 8, iar daca este o suma mai mare de 9 se aduna cifrle pana se ajunge la o cifra unitara, de ex. 29 = 2 + 9 = 11 = 1 + 1 = 2. 
Se spune ca asa cum va fi ziua respectiva, asa iti vor fi firea sufletul de-a lungul anului, mai ales ca acele zile sunt cunoscute ca fiind foarte capricioase.

La altii
Republica Moldova - legenda :in prima zi a lunii martie frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum intr-o tufa de porumbar de sub zapada rasare un ghiocel. A hotarat sa il ajute si a inceput sa dea zapada la o parte si sa rupa ramurelele spinoase. Iarna vazand acestea s-a infuriat si a chemat gerul si vantul sa distruga floarea. Ghiodelul a inghetat imediat. Primavara a acoperit ghiocelul cu mainile ei si s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sange fierbinte s-a prelins pe floare care s-a incalzit si a reinviat. Astfel primavara a invins iarna si culorile simbolizeaza sangele rosu pe zapada alba.

Macedonia - Aici doar copii poarta martisoare timp de noua zile, dupa care acestea sunt legate de ramurile unui pom iar randunelele vor veni cu hainute noi de paste

Albania - copiii poarta "lidhka" incepand cu 14 martie pana cand apar primele randunici si apoi acesta este agatat de un copac pentru a alunga sipirtele rele

Bulgaria
 Baba Marta - ca si Baba Dochia - personifica primăvara. La sfarşitul lui februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu viziteaza decat casele ingrijite. Batranii nu trebuie sa iasa prea devreme din casa, pentru ca Baba Marta doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei. In ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cat mai mare. Ei striga : "Baba Marta, eu te incalzesc pe tine azi iar tu sa ma incalzesti pe mine maine!" si se aduna in jurul focului, cu diverse strigaturi iar cand focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie să arda cat mai mult si cat mai sus ca s-o incalzească pe Baba Marta, care personifica si Soarele care poate sa arda fetele oamenilor. Baba Marta este o batrana neputincioasa, aceasta avand mereu la ea un drug de fier in care se sprijina. Bulgarii cred ca temperamentul batranei este foarte instabil: atunci cand Marta zambeste, Soarele straluceste pe cer iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata işi face simtita prezenta. Se crede ca e sanatos cineva tot anul dacă poarta "martenita", zicala de baza fiind: "Daca nu porti Martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta".

La ei se poarta in general la mana firul alb/rosu , este purtat si de barbati si se atarna de primul copac inflorit care iti iese in cale sau pana cand purtatorul vede o barza sau o randunica. De asemenea, se poate pune sub o piatra si se verifica a doua zi. In functie de ce creatura este in apropierea pietrei e de bine sau de rau pentru noul an: o larva sau un vierme = sanatate si succes ; o furnica = succes dar cu multa munca ; un paianjen = necazuri.
martenitse pozate in septembrie in fata Teatrului National Ivan Vazov din Sofia,  un copac care infloreste in fiecare an foarte devreme

Pe langa firul alb/rosu la bulgari mai exista si cele 2 papusi Pizho si Penda a caror poveste va las sa o aflati din articolul Viajoa - Martenitsa martisorul bulgarilor

8 martie - ziua femeii nu mai e si ziua mamei

Mai nou cica ziua mamei ar fi in prima duminca a lunii mai, fiindca sarbatoarea asta de pe 8 martie este comunista ( de fapt socialista). O fi, dar e de 50 de ani asa la noi, cam greu sa ne schimbam acum. Cam cum ar fi sa-i spun eu mamei ca de acum nu-i mai dau flori de 8 martie? :)) 
Se pare ca e votat in Senat din 2009 ca prima duminica din mai sa fie Ziua Mamei, iar a doua duminica sa fie Ziua Tatalui. Ma intreb cati stiu de ea? :))
Adevarul e ca si mie imi cam dadea cu virgula in copilarie : mai intai dadeam flori si martisoare de 1 martie, aia era de vestitori ai primaverii, apoi dadeam si de 8 martie, aia era ziua mamei (tinem cu totii minte poeziile) si atunci de ce dadeam si la mamele altora? Fiindca e si ziua femeii. Informatie multa de digerat :)  Pe de alta parte nu toate femeile sunt mame si atunci unele ar ramane nesarbatorite, ceea ce ar fi o discriminare si poate chiar o jignire, fiindca femeia nu este egal cu mama si atat.

Stiti de unde s-a ales ziua de 8 martie ca fiind ziua femeii? Mi-am facut si eu temele pe sfantul Goagle:
Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de Clara Zetkin (1857-1933) din Saxonia, ca zi dedicata femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga. A fost aleasa aceasta zi pentru ca in 1857 la New York avusese loc o lupta de protest a tesatoarelor care cereau schimbarea conditiilor inumane de munca si marirea salariilor
Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc in anul urmator. Este mai degraba ziua femeii militantesi in multe tari in aceasta zi de fapt au proteste in care femeile militeaza pentru diverse drepturi. Si istoria "sangeroasa" continua:
8 Martie 1908, 15 mii de femei au marsaluit la New York, cerand sa le fie micsorata ziua de munca, salarii mai bune, dreptul la vot si incetarea exploatarii copiilor pentru munca. Sloganul lor era: “Paine si Trandafiri”, painea simbolizand securitatea economica iar trandafirii, o imbunatatire a calitatii vietii lor.
Aceasta revolta pentru drepturi a femeilor a fost curand asimilata de catre Miscarea socialista. In luna mai a aceluiasi an, Partidul Socialist din America a stabilit ca ultima duminica a lunii februarie sa devina Ziua Nationala a Femeii. 
- In data de 19 martie 1911, Ziua Internationala a Femeii a fost sarbatorita pentru prima data in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia. In acea zi, peste un milion de barbati si femei au iesit in strada pentru o serie de revendicari.
Un alt moment istoric pentru lupta femeilor si pentru insemnatatea zilei de 8 Martie, este tragedia de la fabrica Triangle Shirtwaist – New York, din 25 martie 1911, cand intr-un incendiu cauzat de nerespectarea sigurantei angajatilor, au murit peste 140 de oameni, majoritatea femei. Tragedia a scos in strada peste 100.000 de protestatari, femei si barbati.
 -  1913-1914 - Ziua Internationala a Femeii devenise si un mecanism de protest impotriva Primului Razboi Mondial. Femeile ruse au sarbatorit prima lor zi internationala a femeilor in ultima duminica a lui februarie. In toata Europa, un an mai tarziu, femeile au marsaluit pentru pace si pentru a-si sustine cauzele.
- Patru ani mai tarziu, in anul 1917, dupa ce doua milioane de soldati rusi pierisera pe front, mamele, sotiile si fiicele lor au iesit in strada in ultima duminica a lui februarie pentru a protesta impotriva razboiului. “Paine si pace” era sloganul lor.
- 1975 a fost declarat "Anul Internaţional al Femeii" de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa e.
- In anul 1977, Organizatia Natunilor Unite si-a asumat responsabilitatea pentru adoptarea unei zile internationale a femeii. In acel an, Adunarea Generala ONU a adoptat Rezolutia 32/142, invitand fiecare tara sa proclame, orice zi a anului, in acord cu obiceiurile si traditiile sale, ca “Zi a Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeii si Pace Internationala”. Nu a fost mentionata in mod specific data de 8 martie, insa multe tari au ales sa celebreze femeile in aceasta zi.
 Multe s-au intamplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecandu-se în Iran, in 1982, cand femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existentei lor: si-au dat la o parte, intreaga zi, valul care le acoperea fata.
In prezent, Ziua Femeii, popularizata mai mult ca "Ziua Mamei" in perioada comunista, este o sarbatoare oficiala în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kirgizstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam si Zambia. Pe de alta parte, este sarbatorita, fara a fi o sarbatoare oficiala, in tari precum Croatia, Serbia, Bulgaria, Romania si Letonia.
In Italia si Anglia, de exemplu, de 8 martie sunt organizate reuniuni – cu teme si polemici politice, cu accent pe afirmarea drepturilor femeilor, a sigurantei acestora la locul de munca, a sanatatii.


 Mother's Day in SUA
Julia Ward Howe, a propus in anul 1872, pentru prima oara in Statele Unite ale Americii, sarbatoarea dedicata mamei, o zi dedicata totodata si pacii. Mai tarziu, in anul 1907, s-a inceput o campanie condusa de Ana Jarvis pentru stabilirea zilei nationale a mamei.
Aceasta a reusit sa convinga Biserica din Virginia pentru a sarbatori ziua mamei in luna mai, moment in care se comemora doia ani de la moartea mamei sale.
Julia era foarte atasata de mama sa, iar dupa moartea acesteia, impreuna cu sora sa au incercat sa stabileasca o zi speciala numai pentru mame. Ziua mamei era dedicata nu numai mamicilor ci si copiilor, pentru a invata sa aprecieze dragostea pentru parinti deoarece unii deseori isi neglijeaza mama. Julia era convinsa ca o zi dedicata mamei va duce la cresterea respectului fata de parinti si va uni foarte mult familiile.
In urma campaniei conduse de Julia, prima zi a mamei a fost stabilita pe 10 mai 1908. Florile specifice acestei zile speciale au devenit garoafele, florile favorite ale fostei doamne Jarvis, mama Juliei. Acum, garoafele rosii reprezinta simbolul unei mame inca in viata, in timp ce o garoafa alba comemoreaza pierderea ei.
In anul 1910, a avut loc prima proclamatie a Zilei Mamei, citita de guvernatorul statului Virginia. Apoi, aceasta zi a fost sarbatorita si de Oklahoma, in acelasi an, iar din acel moment, Ziua Mamei a fost celebrata in toate statele.
In anul 1914, Ziua Mamei a fost proclamata ca fiind zi de sarbatoare nationala in a doua duminica din luna mai. In ziua de azi multe taru sarbatoresc ziua mamai in perioade diferite, insa Danemarca,Finlanda, Italia, Australia si Belgia aniverseaza Ziua Mamei in aceeasi zi cu cea a Statelor Unite.

Adevarul e ca  eu m-am nascut cu ziua asta intiparita, colegi mai in varsta decat mine aduc flori in aceasta zi, hai sa ne bucuram de ea, indiferent care ii sunt originile. Asa cum si de Valentine putem sa ne bucuram, chiar daca e importata si pur comerciala (macar gasesti diverse oferte ;) )
Si parca mai bine le lasam grupate asa una langa alta, sa fie mai usor si pentru barbati: Valentine, Dragobete, 1 martie si 8 martie si apoi raman pe cont propriu pentru aniversarea casatoriei, ziua de nastere a sotiei sau de nume , unde e cazul :)

joi, 7 martie 2013

Brose martisor textile

Pe langa multitudinea de bratari am facut si cateva brose, nici nu am apucat sa le pozez pe toate, in special cele in alb si rosu traditional au ramas nefotografiate si deja sunt la noile proprietare.
Dar am facut si in alte combinatii de culori, initial am zis ca sa fie de varietate si ulterior chiar s-au dorit si pe alte culori.

deja sunt date si nu mai am material , pot doar sa caut similar

facute deja de 2 ori, cea din stanga mai poate fi reprodusa, la cea din dreapta nu cred ca mai am material

deja facute de 2 ori, inca mai am ceva material disponibil

deja facute de 2 ori, inca mai am ceva material disponibil

deja facuta de N ori, inca mai am ceva material disponibil


stoc epuizat, la cerere mi pot lua material

cea din partea de jos a fost singura

singura facuta dintr-o fosta esarfa si mi-am oprit-o mie

miercuri, 6 martie 2013

Bratari elastice martisor

O tura de bratari usor de purtat facute special in culorile martisorului, dar pot fi reproduse si pe alte combinatii la cerere.